Discutie

Nu de mult am purtat o discutie cu “X” despre regret… si cum ca acesta nu si-ar avea rostul in viata nimanui, asa este. Nu isi are rostul, dar atuncea de ce exista? Ma rog, problema e, ca aceasta discutie intr-un fel sau altul m-a influentat (si nu ma las influentata de orcine si nici foarte usor…) . Deci, intr-o zi mi-am gasit ceva timp pentru mine, si pentru mintea mea, si am petrecut ceva timp doar cu mine, inchizand toate portile care vroiau sa se deschida in acel moment si ignorand toate vocile care ma strigau. Si am decis sa ma gandesc foarte bine la toate lucrurile care le-am regretat pana in momentul de fata, si am gasit la toate cate un scop mai mult sau mai putin plauzibil, iar dupa aceea dus o munca si mai grea de convingere cu mine insumi. Sa ma conving ca aceste scopuri chiar exista Bun, nu existau toate, dar important este ca oarecum am crezut, oarecum….

Intra-devar am ajuns si eu la aceasta concluzie… ca regretul este o adevarata pierdere de timp, iti iroseste viata, timpul, lacrimile. Toate acestea sunt mult mai pretioase decat orice alta intamplare traita

Dar cand vine vorba de regrete de cuvinte? Atuncea mai este valabil?… Si culmea cuvinte care fac fericit, si totusi le regreti? Si astepti, si vezi ca practic nu a fost nici un rezultat si nici nu le-ai spus cu un scop, sau ai spus dar scopul a fost pierdut pe drum… Aici ce poti face cu regretul….?

Regretul pentru lucrurile pe care le-am facut dispare cu timpul; regretul pentru lucrurile pe care nu le-am facut este inconsolabil.