Este doar o chestiune de timp sau asa va fi pentru totdeauna?

Asta e una dintre frecventele intrebari care si le pune toate lumea in asa numitele „situatii de criza”… nu conteaza ce fel de criza este, „important” este ca, este.

Asta e si una dintre intrebarile care mi-am pus-o si eu astazi de dimineata dupa un vis neasteptat, dar frumos (sa zicem)… dar pentru aia tot m-am trezit cu fata la perna, bosumflata, fara chef de a face ceva. Iar apoi primesc un telefon, la fel de neasteptat intr-un fel, si in altul foarte asteptat. Daca ma intelegeti ce spun… ceea ce ar fi ciudat pentru ca de abea reusesc eu sa ma inteleg, dar asta este deja alta „mancare de peste”, care daca incep acuma sa o dezbat o sa dureze ceva timp, si o sa ma enervez, iar cu siguranta intentia mea nu este asta si nici sa va aduc plictiseala. Daca ma gandesc nici  nu stiu care este intentia mea… sau poate stiu, cred ca am gasit (dupa ce am stat cateva minute)… intentia mea este sa ma descarc, si asta ramane oficial.

Asa, unde am ramas? Asa, cu telefonul primt, care mi-a ridicat un semn de intrebare cat mine de mare, adica oare e adevarat ce a spus despre mine, sau a fost doar asa, sa ma simt eu mai bine, ca si cum ar fi avut un presentiment ca ziua mea nu a inceput tocmai cu dreptul. Si pana la urma ce daca e adevarat sau nu? trebuie sa continuu ce am inceput… ceea ce mi-am propus.  Usor de spus, dar chiar asa de greu de facut? Nu stiu… sa scriu? Nu mi-a fost greu pana acuma, in sensul ca aspirand, citind, mancand imi venea cate o idee de la care pornea si restul, rezultatul fiind de cele mai multe ori nu foarte pe placul meu. Dar important au fost celelalte rezultate,exceptiile  care imi placeau, care imi inspirau ceva cand re-citeam. Si acuma, astazi, de cateva zile, saptamani, luni… nu mai imi vine nici o idee fulgeratoare, trecatoare asa cum obisnuiam. Acuma,ajungand intr-un final la vesnica intrebare … „este doar o chestiune de timp sau asa va fi pentru totdeauna”. Nu stiu, si nu stiu daca sunt pregatita sa aflu… tot la fel de bine nu stiu, daca ce am scris eu pe-aicea are vreun sens…